Cel mai recent raport al Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm (SIPRI), publicat pe 10 martie, dezvăluie că eforturile Europei de a-și reduce dependența de capacitățile de apărare ale SUA rămân o sarcină dificilă.
Lupta Europei pentru autonomie de apărare
Națiunile europene fac din ce în ce mai multe pași fără precedent în ceea ce privește cheltuielile pentru apărare. Printre aceste eforturi se numără și încercarea de a reduce dependența de Washington, o mișcare influențată parțial de politicile fostului președinte american Donald Trump.
Potrivit raportului, țările europene rămân în mod semnificativ dependente de armamentul fabricat american. Din 2020 până în 2024, 64% din armele importate de către membrii europeni ai NATO au provenit din SUA. Aceasta marchează o creștere de la 52% înregistrată între 2015 și 2019.
Dominanța SUA pe piața globală a armelor
Statele Unite rămân principalul furnizor global de arme. Ponderea sa din exporturile de arme la nivel mondial a crescut de la 35% în 2015-2019 la 43% în ultimii patru ani. În special, pentru prima dată în două decenii, Europa (35%) a depășit Orientul Mijlociu (33%) ca cel mai mare destinatar de arme americane.
Frica de schimbări de politică americană
Suspendarea ajutorului militar acordat Ucrainei de către Trump după o dispută cu președintele Volodymyr Zelensky a stârnit îngrijorări în întreaga Europă. Teama că Washingtonul ar putea întreprinde acțiuni similare împotriva aliaților europeni a alimentat discuțiile privind reducerea dependenței de sprijinul american al apărării. Cu toate acestea, după cum sugerează descoperirile SIPRI, atingerea acestui obiectiv este departe de a fi imediată.
Pârghia SUA asupra apărării europene
SUA se bucură de supremație tehnologică și logistică în apărare, oferindu-i o pârghie semnificativă asupra capacităților militare europene. Mai multe sisteme de arme cheie ilustrează această dependență:
- Avioane de vânătoare F-16 nu poate fi transferat către țări terțe fără aprobarea SUA.
- Sisteme de apărare antirachetă Patriot necesită sprijin american pentru rachete pentru a funcționa eficient.
- sisteme de rachete HIMARS se bazează pe coordonatele GPS controlate de SUA
- Avioane de vânătoare F-35 poate fi bazat tehnic de către SUA, dacă este necesar.
Din punct de vedere istoric, țările europene au funcționat în cadrul unor alianțe și principii strategice. Cu toate acestea, evoluțiile recente sugerează o urgență tot mai mare de diversificare și consolidare a sectorului de apărare al Europei.
Va continua Europa să cumpere arme americane?
În ciuda solicitărilor tot mai mari pentru independența apărării, mulți analiști cred că Europa va rămâne un cumpărător cheie de arme americane. Pieter Wezeman, cercetător principal la Programul de transfer de arme al SIPRI, observă că, în timp ce Europa depune eforturi pentru a-și consolida industria de arme, legăturile transatlantice de apărare adânc înrădăcinate persistă. Națiunile NATO din Europa au comandat aproximativ 500 de avioane de luptă fabricate în SUA, printre alte arme.
Franța și Italia cresc exporturile de arme
Datele SIPRI evidențiază Franța ca principal exportator de arme în Uniunea Europeană. Depășind Rusia, Franța ocupă acum locul al doilea la nivel global după SUA. Între 2020 și 2024, exporturile franceze de arme către alte națiuni europene au crescut cu 187%, în mare parte datorate vânzărilor către Grecia, Croația și Ucraina. India și Qatar rămân principalii cumpărători ai Franței.
Italia a înregistrat, de asemenea, o creștere semnificativă a exporturilor de arme, urcând de la locul 10 la locul 6 la nivel global, cu o creștere de 138% a vânzărilor. Polonia, un alt exportator de arme în curs de dezvoltare, a înregistrat o creștere uimitoare de 4031% a comerțului său cu arme.
Principalii importatori de arme din Europa
Marea Britanie se află în fruntea listei cumpărătorilor de arme din Europa, urmată de Polonia, care a înregistrat o creștere de 508% a importurilor de arme. Țările de Jos ocupă locul trei, în timp ce Italia a înregistrat cea mai puternică scădere, cu o reducere de 27% a importurilor.
Deloc surprinzător, cel mai mare importator de arme din Europa în ultimii patru ani a fost Ucraina, ale cărei importuri au crescut cu 9627% fără precedent din cauza războiului în curs cu Rusia.
Exporturile de arme în creștere ale Turciei
Turcia a devenit un jucător important pe piața mondială a armelor, așa cum se reflectă în constatările SIPRI. Din 2015 până în 2019, ponderea Turciei în exporturile globale de arme a fost de 0.8%. Cu toate acestea, între 2020 și 2024, această cifră s-a dublat la 1.7%, marcând o creștere de 103%. Turcia se află acum pe locul 11 printre primii 25 de exportatori de arme din lume.
Principalii importatori de arme turcesti în această perioadă au fost Emiratele Arabe Unite, Pakistan și Qatar. Între timp, importurile de arme ale Turciei au scăzut cu 33%, reducându-și ponderea din importurile globale de arme la 1.1%.
Expansiunea strategică a Turciei în Africa
Angajamentele diplomatice ale Turciei în Africa se reflectă și în comerțul său cu arme. Pe măsură ce preocupările de securitate au escaladat, țările din Africa de Vest și-au dublat importurile de arme față de perioada 2015-2019. Turcia este acum printre primii trei furnizori ai regiunii, alături de China (26%) și Franța (14%), Turcia și Rusia deținând fiecare o cotă de 11%.
Scăderea vânzărilor de arme în Rusia
Exporturile de arme ale Rusiei s-au confruntat cu o scădere dramatică, scăzând cu 62% conform SIPRI. Experții atribuie acest lucru războiului din Ucraina, care a crescut cererea internă a Rusiei de echipamente militare, alături de sancțiunile occidentale care restricționează comerțul cu arme. Rusia rămâne un furnizor cheie pentru India (38%), China (17%) și Kazahstan (11%), dar influența sa scade pe piața globală.
Viitorul apărării europene
Pe măsură ce tensiunile geopolitice persistă, Europa se confruntă cu o decizie critică: să continue să se bazeze pe sprijinul militar al SUA sau să accelereze eforturile pentru autosuficiența apărării. În timp ce legăturile transatlantice de apărare rămân puternice, impulsul pentru autonomia europeană a apărării câștigă amploare. Anii următori vor dezvălui dacă Europa se poate elibera de dominația SUA sau poate rămâne un jucător cheie în rețeaua strategică de apărare a Washingtonului.
